EN
despre noi | contact
ITC - Institutul pentru Tehnică de Calcul S.A.

Apple - prea mulţi bani

Postat de Mircea Vuici în 17 November 2011

Apple are mai mulţi bani decât guvernul Statelor Unite - asta era ştirea apărută în multe publicaţii americane după anunţarea rezultatelor financiare pe trimestrul 2. Mai precis, Apple dispunea de rezerve cash de 76,4 miliarde de dolari, în timp ce US Treasury Department (Ministerul de Finanţe) raporta un sold de doar 73,7 miliarde. Asta se întâmpla în iulie, dar în septembrie, la sfârşitul anului fiscal 2011, rezervele Apple se măriseră deja la 81,5 miliarde de dolari. Apple este în acest moment compania IT cu cele mai mari rezerve de bani, depăşind Microsoft care are “doar” 66 miliarde de dolari, Cisco (45 miliarde) şi Google (42,5 miliarde), iar în clasamentul mondial al corporaţiilor non-financiare ocupă locul 3 după Toyota şi General Electric.

Si guvernul federal a reuşit în acest timp performanţe de top, dar negative: cel mai mare (în valoare absolută) deficit bugetar din lume - 1,3 trilioane de dolari şi cea mai mare datorie publică - de peste 14 trilioane de dolari. In fiecare lună Apple generează din exploatare lichidităţi de 3 miliarde de dolari (medie a ultimului an) din care 2,5 miliarde se adaugă rezervelor, in timp ce guvernul SUA adaugă lunar 100 de miliarde la deficitul bugetul federal.

Desigur, comparaţia între Apple şi trezoreria SUA este uşor forţată şi a fost folosită în presă pentru a sublinia contrastul dintre situaţia dezastruoasă a finanţelor publice americane şi profiturile şi acumulările imense de cash ale corporaţiilor.

De fapt cifrele pe care le-am amintit nu se referă doar la lichidităţile propriu-zise. Termenul “cash reserves” include, pe lângă cash şi echivalente, şi investiţiile financiare. In cazul Apple, rezervele sunt compuse din 9,8 miliarde de dolari cash şi echivalente, 16,1 miliarde în titluri de valoare pe termen scurt şi 55,6 miliarde în titluri pe termen lung. Compania produce bani în cantităţi atât de mari (un cash flow din exploatare de 37 miliarde dolari în ultimul an), încât nu are pe ce să-i cheltuiască. Lichidităţile sunt arhisuficiente pentru a acoperi capitalul de lucru care asigură operaţiunile curente şi pentru investiţiile productive (destul de puţine) pe care le face. Rezultatul este că banii sunt direcţionaţi spre investiţiile financiare şi mai ales spre cele pe termen lung care au ajuns să reprezinte acum 2/3 din totalul rezervelor. Culmea e că o mare parte din titlurile de valoare achiziţionate sunt cele guvernamentale. Din ultimul raport financiar al companiei aflăm că Apple deţine bonduri şi certificate emise de US Treasury, de agenţii guvernamentale şi de municipalităţi în valoare de 28 miliarde de dolari. Cu alte cuvinte Apple este unul din creditorii guvernului federal şi contribuie la finanţarea deficitului bugetar. Pare absurd la prima vedere, dar explicaţia este simplă - bondurile guvernamentale sunt considerate cea mai sigură investiţie (cel puţin până anul ăsta), iar Statele Unite au încă (dar pentru câtă vreme?) ratingul AAA, cel mai înalt din categoria “investment grade”. In rezervele Apple mai intră şi bonduri guvernamentale străine în valoare de 5 mld. dolari, dar şi titluri emise de alte mari corporaţii în valoare de 35 miliarde. Apple are deci o politică investiţională conservatoare, cu un portofoliu diversificat de investiţii cu grad minim de risc. Totuşi ceva pare a nu fi în regulă atunci când una din cele mai profitabile companii din lume nu are ce face cu banii pe care îi produce şi recurge la investiţii financiare sigurecare, după cum se ştie, au un randament scăzut. Intrebări de genul “ce face Apple cu banii?”,  ”de ce zace nefolosit cashul Apple” au început să apară în presă încă din 2008 şi au devnit acum tot mai insistente. Situaţia seamănă întocmai cu cea în care se găsea Microsoft în 2003, când era pe pe primul loc în lume în privinţa rezervelor cash pe care nu reuşea să le consume. Sub presiunea bursei, a investitorilor şi a acţionarilor, managementul Microsoft a fost nevoit să decidă repartizarea de dividende (fiind prima companie IT care a plătit dividende) şi iniţierea unui program de răscumpărare (“buy-back”) a acţiunilor proprii, care a fost reînoit apoi în 2008. In condiţiile de acum, e posibil ca Apple să recurgă la aceeaşi soluţie care ar însemna transferul către acţionari a unei părţi din banii adunaţi.

Dar Apple şi Microsoft nu sunt singurele companii care acumulează lichidităţi nefolosite. Rapoartele Federal Reserves şi analizele firmelor specializate atrag atenţia asupra unei creşteri spectaculoase în ultimii trei ani ale rezervelor cash ale corporaţiilor americane  care totalizau în septembrie2,05 trilioane de dolari, cu cca 50% mai mari faţă de 2009. Pare greu de crezut, dar în anii de criză financiară şi recesiune, în ciuda condiţiilor adverse, companiile au generat  constant mai mult cash decât au cheltuit. 

In principiu, cantitatea imensă de bani deţinută de companii ar trebui, prin investiţii productive, să contribuie la creşterea economică şi la crearea de noi locuri de muncă. Acest lucru nu se întâmplă însă, iar tendinţa predominantă este de a acumula banii şi nu de a-i investi atâta vreme cât perspectivele de relansare a economiei sunt incerte. Presa americană se referă periodic la acest fenomen (numit de obicei “cash hoarding”) care e comentat şi interpretat diferit. Mulţi analişti consideră că e vorba de un comportament responsabil al companiilor care păstrează banii în vremuri tulburi ca o măsură de precauţie în faţa riscurilor viitoare (scumpire a creditelor, o nouă criză de lichidităţi). Pe de altă parte câştigă teren şi opiniile critice care se referă la egoismul şi lăcomia (“corporate greed”) marilor corporaţii care fac profituri uriaşe şi ţin banii “sub pernă”, în loc să construiască noi fabrici şi să dea de lucru şomerilor. In orice caz, marile acumulări de cash nefolosit se integrează perfect crizei de sistem prin care trec economiile dezvoltate şi diminuează substanţial capacitatea acestora de a evita prelungirea recesiunii.

Apple ilustrază foarte bine fenomenul şi riscurile potenţiale. Am arătat mai sus cât de mari sunt investiţiile financiare ale companiei. In comparaţie cu acestea, investiţiile în dezvoltare au valori surprinzător de mici. De regulă, companiile îşi asigură dezvoltarea prin investiţii în trei direcţii: în mijloace fixe tangibile şi intangibile, în achiziţia de companii mai mici şi în cercetare-dezvoltare. In cazul Apple, suma acestor investiţii se ridică la doar 7 miliarde dolari, după ce în anii anteriori  nu a depăşit 3 miliarde. Valoarea mai mare din ultimul an se explică prin cumpărarea unei părţi din portofoliul de patente ale fostului Nortel care a fost scos la licitaţie. Achiziţia era absolut necesară pentru Apple în condiţiile acutizării războiului declanşat în industria dispozitivelor mobile în care firmele se acuză reciproc în instanţele judiciare pentru încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală. Si celelalte mari companii IT îşi plasează banii în instrumente financiare, dar, spre deosebire de Apple, alocă sume mult mai mari pentru investiţiile în dezvoltare. E de ajuns să ne amintim de achiziţiile din acest an ale Microsoft (8,5 miliarde dolari pentru Skype) sau Google (12,5 miliarde pentru Motorola Mobility). Apple este prin tradiţie autosuficient, a crescut exclusiv organic şi, deşi are la activ câteva preluări de firme mici (printre care şi Siri valorificat acum în iPhone 4S), nu a fost implicat niciodată în achiziţii majore spectaculoase. Şi mai greu de înţeles este comportamentul Apple în privinţa investiţiilor în cercetare- dezvoltare. In ultimul an cheltuielile R&D au însumat 2,4 miliarde de dolari, reprezentând doar 2% din cifra de afaceri, iar în anii anteriori procentul nu a depăşit 3%. Este foarte puţin mai ales dacă recurgem din nou la comparaţia cu celelalte companii IT.  La Microsoft cheltuielile R&D au fost în ultimul an de 9 miliarde, adică 13% din venituri, iar la Google s-au ridicat la 2,8 miliarde, adică 12,8% din venituri. In ultimii ani produsele lansate de Apple au avut un succes ieşit din comun, dar investiţiile atât de scăzute în cercetare-dezvoltare pun sub semnul întrebării capacitatea companiei de a-şi menţine poziţia de lider în viitor.

Intr-una din apariţiile în public din anul trecut, Steve Jobs se referea la rezerva de cash spunând că preferă să păstreze banii pentru “big moves” şi că există mai multe “oportunităţi strategice” pentru Apple în viitor. Până acum nu a aflat nimeni la ce se gândea Jobs şi până una alta, cash-ul Apple continuă să fie plasat în bonduri guvernamentale.

In postarea viitoare voi încerca să explic mai în detaliu cum se produc banii acumulaţi de Apple.






Acest site contine cookie-uri | Termeni si conditii